Salut!!!!!

O să vă întrebaţi probabil ce e cu mine pe aici şi cum de sunt coautor la acest site. Sincer. Nici eu nu prea ştiu cum am ajuns să mă las convinsă să scriu pe bloguri. Nu că acesta nu mi-ar plăcea dar nu sunt genul de persoană. Dar constrânsă de diverse lucruri ajungi să faci exact ceea ce credeai că poţi face mai puţin. Oricum să o lăsăm cu asta şi să mă prezint. Numele meu este Daniela Maria şi o să mă cam vedeţi mai des pe aici mai ales pentru că Ana este sau va fi de mâine dupămasă, plecată din ţară, din motive personale. Acum două săptămâni mi-a propus să colaborez la blogul ei fără să îmi spună de ce. Dar acum două zile când am aflat motivul mi-am spus că nu pot refuza.  Astfel că dacă doriţi să îi spuneţi Drum Buna Anei o mai puteţi face azi (dar vă rog să nu îi spuneţi că eu v-am spus. Oricum nu mai are timp să citească articolul ăsta până pleacă şi pe urmă va fi prea târziu să mai facă ceva. :))))   hi hi ) mai multe detalii nu am voie să ofer. Bun. şi acuma că am terminat cu astea să trecem la lucruri serioase.

ca de exemplu un citat foarte frumos din Ian McEwan, romanul Saturday:  

 

 

“Romanele şi filmele, cu neliniştea lor modernă, te conduc inainte şi inapoi de-a lungul timpului, zilelor, anilor ori chiar a generaţiilor. In schimb, cu toate observaţiile şi judecăţile pe care le implică, poezia se balansează pe muchia clipei. Trebuie să incetineşti, să te opreşti complet – să citeşti şi să inţelegi un poem e ca şi cum ai incerca să deprinzi un vechi meşteşug ca zidăria fără mortar sau pescuitul de păstrăvi cu mana.”

 

 

today is a green day for science…