Divinitatea omului

O legendă veche spune că mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atât de mult de puterea divină din ei încât Brahma, stăpânul tuturor zeilor, a decis să le ia această putere şi să o ascundă într-un loc unde va fi imposibil de găsit. Tot ce i-a rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se găsi soluţia. Zeii au sugerat: “De ce să nu îngropăm puterile omului în pământ?” Brahma a răspuns: “Nu, nu vom face asta pentru că omul va sapa adânc şi le va găsi.” Atunci zeii au spus: “În acest caz, să le trimitem divinitatea pe cel mai adânc fund al oceanului.” Dar Brahma a răspuns din nou: “Mai devreme sau mai târziu omul va explora adâncurile oceanului şi cu siguranţă că o vor găsi şi o vor aduce la suprafaţă.” Astfel zeii au concluzionat: “Nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divină să fie în siguranţă, însă alte idei de ascunzătoare nu mai avem.” Brahma a exclamat dintr-o dată: “Iată ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adânc înăuntrul lui pentru că este singurul loc unde nu va cauta.” De atunci încoace, conform legendei, omul a căutat în toată lumea, a explorat, a urcat şi a săpat căutând ceva ce a fost în tot acest timp înăuntrul lui.

(Eric Butterworth)

prinsa intre cer si pamant

 

Dacă îţi doreşti să întâlneşti pe ineva care să repare situaţiile neplăcute din viaţa ta, care să îţi aducă bucurie în ciuda a tot ceea ce spune sau crede restul lumii, uită-te în oglindă şi rosteşte acest cuvânt magic:

“Bună!”

Fotografii cu urmă de artă

sunt unele momente când am chef să răsfir pe covorul verde din sufragerie desene, tempera, pensule şi pahare cu apă şi să pictez, la început cu pensula apoi cu mâna pentru că pensula mi se pare că nu reuşete să exprime ceea ce simt… şi atunci pe ritmuri de muzică liniştită pictez, deobicei mi se întâmplă foarte rar dar astăzi e o zi din aceea în care afară ninge nespus de frumos iar cafeauna cu bucăţi de ciocolată m-a agitat atât de mult încât trebuie să exprim în vre-un fel toată energia…

Avec ses quatre dromadaires
Don Pedro d’Alfaroubeira
Courut la monde et l’admira
Il fit ce que je voudrais faire
si j’avais quatre dromadaires