pe blogul cameliei sunt niște citate fantastice printre care și următorul care în momentul ăsta merge cu starea mea de spirit :
Şi iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrenţe şi zgârciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credinţă nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia.” ( Mircea Cartarescu)
și din moment ce aici îmi exprim ce simt atunci am să postez și eu încă odată acest citat aici. Bineînțeles că atașând o poză adecvată.
ți se mai întâmplă câteodată să îți faci prea multe iluzii … foarte multe. Și atunci când vine momentul ele să ți se spargă în cap… și păsările nu mai ciripesc o vreme, și vântul nu mai bate ca înainte, unii oameni se mai regăsesc în norii albi alții se mai pierd în razele de soare, dar tu, tu parcă nu știi dacă mai știi unde îți este locul pentru că defapt și înainte doar ai crezut că locul tău este acolo … când defapt nu era… și visele au creat castele pe care realitatea le-a năruit
imagine: holly.skye