Upon a soul

A murmur of the river on rocks set in the stream,
A chatter of the mind , on life, world, just a dream…

Silence descends upon them: a soul, a leaf, the wind…

Life and rocks are simple,
souls and leafs are humble,
they fall and be forgotten,
they die and end up rotten.

– Where is my soul, dear friend, whom did i loose it to?
Was it the mind, the world, or was it just to you?

-No , said the friend with voice a little shy,
Your soul, my dear, your soul is in the sky…

12.12.2011 – Amma

A fi pentru a privi

”Nu țin minte când și cum s-a născut pentru prima oară în mine ideea că orice mi se întâmplă se întâmplă spre binele meu, că, indiferent cât de dramatică, orice întâmplare e o experiență și orice experiență un câștig, dar eram destul de mică, când mă consolam cu ideea că am învățat ceva și astfel o să cresc fără îndoială mai repede. (…) eu însumi nu sunt decât un prilej dat vieții să se întâmple, un martor benevol și plin de atenție al propriilor mele tragedii. Veșnic plecat de acasă, mereu în documentare în propria sa viață, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pentru a putea fi cu adevărat înfrânt sau învingător și chiar pentru a fi. (…) A fi sau a privi , aceasta e întrebarea.

În această perspectivă, a aștepta nu înseamnă a pierde timpul, ci a te împărtăși dintr-o psihologie colectivă infinit sugestivă; a fi înșelat nu e numai o umilință, ci și o revelație; a fi lovit nu e numai o durere, ci și o descoperire. A merge cu autobuzul, a vizita un bolnav, a fi bolnav chiar, a vorbi cu un copil, a face piața, a întâlni un prieten, a fi nedreptățit, a fi lăudat, a fi iubit, a nu fi iubit devin, din simple întâmplări, situații magice de dezvăluire a lumii, prilejuri de uluitoare surprize în univers. A fi pentru a privi iată o fascinantă terapeutică, iată o soluție. ”

N-am altă Ană, iar pe mine din ce în ce mai rar mă am.                                                                                                                                                                                   A.B

cuvinte desenate şi ……. Chopin

cu siguranţă dacă aş fi scris o poezia ascultându-l pe Chopin transpunerea ei în formă vizuală ar fi fost cam aşa… ar fi fost aproape de ceva care nu poate fi definit şi totuşi ceva care conturează linii clare de o intensitate absurdă… nu ar fi avut vreo formă reală  ci ar fi fost ceva care nu începe şi nu se termină … ar fi fost ca o rugăciune autentică a unui suflet care s-a descoperit pe sine cu adevărat pentru prima dată, ar fi fost un fel ciudat de a iubi, de a fi îndrăgostit… ar fi fost forma completă a liniştii, a tăcerii dintre două suflete care trăiesc momentul ultim înainte de a se învălui unul cu celălalt… şi cu siguranţă asta ar fi fost doar o mică parte din ceea ce exprimă cu adevărat o melodie de Chopin…